eXTReMe Tracker

Avem 15 vizitatori și niciun membru online

2. Sanatate sau boala datorita emotiilor

Evaluare utilizator:  / 3
SlabCel mai bun 

Fericirea este o stare de bine generatoare de sănătate. Se spune că există o predispoziţie genetică pentru starea de bine. În corpul nostru există mereu o chimie pe care noi o creăm: o chimie a nefericirii şi o chimie a fericirii. În timpul stării de bine, ca şi în timpul starilor negative, în corpul nostru sunt eliberate substanţe neuronale pe care le putem păstra într-o doză echlibrată doar dacă menţinem starea de bine. Iată câteve dintre aceste substanţe: dopamina este subatanţa plăcerii care în exces produce schzofrenia iar in deficit produce alte boli neurologice. Seroronina în deficit conduce la...

depresie şi insomnie. Endorfinele, care sunt produse în timpul exerciţiului fizic, determină o stare de bine, dar în deficit conduc la durere. Ocitocina este produsă în hipotalamus şi eliberată în sânge şi este activată în timpul îmbrăţişărilor, alăptării la sân sau simplu, atingând o persoană cu iubire, în timp ce deficitul de ocitocină conduce la boli precum autismul sau depresia. Se spune că ocitocina ajută deblocarea barierelor sociale şi îndepărtează frica şi inhibarea. Ocitocina joacă un rol esenţial in formarea capacităţii noastre de a forma şi întreţine relaţii, cu alte cuvinte este produsă în timpul rspectării dictonului religios, iubiţi-vă unul pe altul.
Starea de sănătate sau de boală a corpului şi a minţii este determinată de starea de bine sau de inconfort pe care o menţinem, de emoţiile pozitive sau negative pe care le intreţinem. Gândurile noaste au întotdeauna o anumită încărcătură emoţională, negativă sau pozitivă, care determină chimia corpului, dar vestea bună este că noi putem oricând să ne comutăm de pe o chimie negativă şi emoţii negative, pe o chimie pozitivă, gânduri şi emoţii pozitive. Un singur moment de furie omoară o întreagă reţea de neuroni iar menţinerea şi neexprimarea furiei pe timp îndelungat poate bloca funcţionarea neuro-vegetativă a corpului. O altă veste bună este că neuronii se refac sub acţiunea conştiinţei, instanţa umană superioară, creierul în sine nu poate alege şi crea reţele neuronale. Conştiinţa este mai mult decât un simţ interior pentru a distinge ceea ce este bine de ceea este rău. Este acea parte a minţii care ne ajută să fim conştienţi de gândurile, acţiunile, sentimetele noastre, este creatorul stării de martor în care un om conştient trăieşte.