5. 5 laturi ale inteligentei emotionale

Evaluare utilizator:  / 1

SlabCel mai bun 

1.      Autoreglarea este acea capacitate de a dirija si de a controla propria stare emotională. Atunci când autoreglarea funcţionează cu adevărat, impulsurile necontrolate nu mai au putere, hotărârea de a reacţiona este amânată, detaşarea ia locul oricărei intervenţii. O  stare emoţională necorespunzătoare poate fi transformată într-o stare benefică doar după ce conştientizarea a instaurat detaşarea, iar emoţiile au cunoscut o stare neutră. Detaşarea poate dura chiar şi câteva secunde. Concret, autoreglarea poate insemna a substitui starea de a fi agresiv cu starea de a fi insistent după renuntarea la primul impuls de agresivitate, fiind câteva secunde conştient de ceea ce se întâmplă în jur.  Un alt exemplu

se referă la flexibilitate. Când primul impuls este de a forţa lucrurile să intre pe un anume drum dorit, de a fi insistent, doi paşi în spate pentru conştientizare şi detaşare sunt extrem de eficienţi pentru a înlocui tendinţa de dominare şi impunere, cu flexibilitatea.  Conştientizarea şi detaşarea intervin în autoreglare automat, odată cu instaurarea obişnuinţei de a ghida incontinuu o parte a propriei conştienţe spre interior.  Este extrem de important ca o parte din atenţie să fie orientată in interiorul corpului permanent. În caz contrar, impulsul porneşte fără a permite conştiinţei să aducă detaşarea. O altă parte a atenţiei trebuie să supravegheze propriile gânduri permanent, pentru că cele mai multe emoţii urmează gândurilor.

2.      Conştiinţa de sine este o altă latură importantă a inteligenei emoţionale. Primul temei al conştiinţei de sine este cunoaşterea si înţelegerea propriilor sentimente şi emoţii, al doilea este acceptarea si iubirea de sine. Putem obţine grade ridicate de manifestare a acestor două laturi prin întrebări şi afirmaţii şi prin observare şi atenţie. Exemple de întrebari ar fi: cum mă simt acum?, de unde vine acest semntiment?, cum deblochez această emoţie?,  ce îmi / nu îmi place la mine? etc. Exemple de afirmaţii: sunt o fiinţă minunata, îmi recunosc şi îmi apreciez toate emoţiile şi sentimentele, mă iubesc aşa cum sunt,  eu sunt valoros / valoroasă, etc. Conştiinţa de sine se dezvoltă armonios în absenţa oricărei judecări asupra a ceea ce suntem. Sinceritatea autoobservării şi autoaprecierii implică acceptarea trăsăturilor negative ca prim pas pentru a  le transforma. Judecarea şi catalogarea dihotomică bine / rău în ce priveşte sentimentele şi emoţiile se referă la acestea şi nu la propria persoană.  Doar o atitudine pozitivă conduce la iubire şi la acceptare. Atitudine pozitivă înseamnă de asemenea a te simţi valoros şi a da voie să se exprimie în lume cea mai armonioasă formă a personalităţii. Pentru aceasta, intuiţia este uneori mult mai folositoare decât raţiunea şi logica. Şi nu în ultimul rând, parte a conştiinţei de sine este asumarea responsabilităţii pentru ceea reprezintă propriul eu, pentru emoţile şi sentimentele create şi trăite, pentru respectul de sine acordat şi  pentru însăşi nivelul conştiinţei de sine. 

3.      Empatia reprezintă o latură importantă a inteligenţei emoţionale şi este modalitatea optimă de a accepta diferentele umane si de a valoriza sentimentele celorlalţi. A fi empatic în mod conştient înseamnă a fi sensibil faţă de ceilalţi oameni şi este echivalent cu a îi înţelege, a trăi aceleaşi stări pe care ei le trăiesc, fără a te pierde sau a uita de sine.   A crea legături umane în care pe primul loc se află relaţia şi apoi persoanele, înseamnă a te raporta la binele şi la nevoile celorlalţi. Fiindcă nu există relaţii umane armonioase în care este vorba doar despre propria persoană. Empatia stă la baza capacităţii de a potenţa progresul celorlalţi şi este confirmată de încrederea pe care cei din jur o investesc când urmează să vorbească despre ei înşişi.

4.      O latură uneori neglijată a inteligenţei emoţionale este motivaţia. Motivaţia prin natura sa este fluctuantă şi poate coborî până la nivelul delăsării şi renunţării. Aspectul sub care motivaţia poate fi observată foarte bine este  angajarea în atingerea scopurilor personale. Consecvenţa cu care o persoană se perfecţionează permanent şi îşi depăşeşte propriile standarde este o altă măsură a motivaţiei. A cunoaşte exact ceea ce poţi deveni şi cu ce potenţial eşti investit, dublat de efortul permanent de a ajunge acolo, dovedeşte o motivaţie ridicată. Obstacole numeroase stau în cale motivaţiei personale, obstacole care vor întări sau vor diminua capacitatea de a înnoi motivaţia mereu. A fi motivat implică constanţă, optimism în faţa obstacolelor, iniţiativă şi crearea propriilor oportunităţi.

5.      Inteligenţa emotională se referă de asemenea la abilităţile sociale, care demonstrează consonanţa personală cu partea socială a vieţii. Capacitatea de a crea si de a menţine legături umane sănătoase, de a comunica asertiv şi de a avea un comportament asertiv, denotă inteligenţă socială şi emoţională. Relaţiile sociale reuşite se creează pe o comuniune de valori, interese sau afinităţi şi  au la bază ghidarea comunicării personale şi adaptarea discursului pentru a obţine beneficii reciproc avantajoase. Inteligenţa emoţională stă la baza identificării persoanelor care au aceleaşi afinităţi şi interese şi potenţează inspiraţia şi abilitatea de a crea relaţii umane autentice.