eXTReMe Tracker

Avem 12 vizitatori și niciun membru online

Credinta limitativa - credinta suportiva - comportament

Evaluare utilizator:  / 0
SlabCel mai bun 

Am muncit mult cu mine insami si de multe ori parea ca in van, pentru a scoate la suprafata credintele care imi conduceau viata in locuri unde nu voiam sa ajung si pentru a le inlocui cu credinte care sa ma propulseze in locuri ale constiintei unde sa imi placa sa traiesc. Cel mai mult am avut de explorat zona autosabotajului, la care am fost campioana neinvinsa toata viata pana azi. Am incercat zeci de metode expuse de terapeuti si alte zeci provenind din coaching. M am zbatut sa inteleg ce legaturi ascunse s au legat in mine intre autosabotaj, neiubire de sine, stima de sine scazuta, sentimentul lipsei de valoare si impulsul subconstient de a lovi mereu in mine.

Am trait in felul acesta pentru multi ani, fara ca eu insami sa imi dau seama,  de ce sufar mereu. Am ajuns sa fiu dependenta de suferinta si de cei care mi o provocau, desi mintea mea logica imi spunea fugi, ramaneam sau ma transformam mereu intr o victima a abuzului - sentimental, fizic sau psihic, care indica autoabuzul de care eram dependenta ca emotie adanc inradacinata in felul meu de a exista.

Am citit mult, am cautat sa inteleg cum functioneaza mintea mea pe pilot automat cand in fiecare situatie de viata cand puteam sa aleg optiunea: fa ti bine tie, eu alegeam optiunea: saboteaza te, fa sa ti fie rau. Pana cand intr o zi am ajuns sa spun: ceea ce este de ajuns, este de auns. De ce sa traiesc o viata la limita abuzului de sine cand normalitatea era sa fac sa infloresc sub proprii mei ochi. Si am hotarat ca whatever what, however long, voi munci cu mine pe tema asta pana cand o credinta pozitiva diferita ia lucul abuzului pe care l-am practicat asupra mea o viata de om.

Sunt si acum uimita cat de simplu merg lucrurile cand vrei cu adevarat sa faci ordine intr unul din cele mai importante dulapioare ale mintii subconstiente si sa aduci la lumina tot ceea ce obtura corecta afirmare si iubire de sine: autosabotarea. Am plecat in munca de explorare din multe locuri: de la stima de sine scazuta pe care o demonstram adesea, de la dependenta de emotii negative si de sursa lor, de la lipsa de aotovalorizare, de la neincredere, de la neacceptare si neiubre de sine, de la incapacitatea de a mi asuma deplin respnsabilitatea asupra vietii mele. Si am citit tomuri intregi ca sa ma inteleg.

Azi declicul s-a produs dintrodata. Cu toate cele de mai sus adunate laolalta, credinta mea profunda conform careia actionam involuntar in diferite situatii importante din viata mea, adica creinta care ma autosabota era: eu trebuie sa ma fac pe mine sa sufar cat mai mult. Nici nu mai conteaza cauzele care au inradacinat credinta aceasta in mintea mea. Era aculo, pana azi. Azi mi am dat seama ca tot ce am citit, toate cartile si articolele si filmele despre adevarul spiritual despre fiinta umana si rostul omului pe pamant, care mi au insotit autoexplorarea de sine, m au invatat ca noi oamenii suntem aici ca sa invatam sa fim fericiti. Ca datoria noastra primordiala este fata de al nostru wellbeing intai si intai. Nimeni nu poate fi fericit langa un om care sufera, chiar si constient , chiar si tacut. Si brusc am inteles ca eu am deja o noua credinta, pe care nu o aplic pentru ca inca ma las traita de vechile obiceiuri de gandire.

Azi stiu ca o crdinta suportiva a luat locul unei credinte limitative in mintea mea. Comportamentul meu are nevoie acum de noi conexiuni neurologice in creier, care sa le ia locul celor vechi, circuite prin care vechea credinta hidoasa ma sabota mereu. De aceea spun, nu este de ajuns sa schimbi o credinta cu alta. Este nevoie sa traisti constient clipa de clipa conform cu noua credinta pana cand devine ea a doua ta natura, lundu i locul vechilor dependente limitative. A trai constient si prezent clipa de clipa este cel mai mare cadou pe care mi-l fac mie in fiecare zi. Credintele le poti schimba foarte usor prin autocunoastere si educatie.