Pasiunea si munca

Evaluare utilizator:  / 0

Ca fiinţe umane, munca ne caracterizează, ne este indispensabilă şi ascunde multiple motivaţii. Într-un prim stadiu de dezvoltare a conştiinţei, oamenii muncesc contra unei sume de bani şi fac munca la aşa un nivel încât consideră că ating echivalentul beneficiului material obţinut. La un stadiu superior,

oamenii înţeleg munca ca aducătoare de beneficii în sine şi asociază muncii anumite valori, care de cele mai multe ori provin din cultura de apartenenţă. Potrivit anumitor acceptiuni sociale, munca este fie considerată ca aducătoare de împlinire şi incitantă, fie la polul opus, monotonă până la inumană, lipsită de satisfacţii şi de recunoaştere. Cu toate acestea, fiecare muncă poate fi realist catalogată doar exceptând accepţiunile sociale şi considerând motivaţiile personale ale celui care munceşte. Indiferent de natura muncii sau de cât de anostă poate părea privită din afară, există un nivel de la care orice muncă se poate converti în pasiune, iar lucrătorul, într-o persoană  neobosită şi entuziastă.  Aceasta este starea de flux, când lucrătorul se încarcă cu mai multă energie în loc să piardă energie muncind, când concentrarea este totală şi îndelungată, când mai mult decât recompensele primite şi chiar decât rezultatele muncii contează starea de entuziasm, implinire şi efervescenţă resimţită!  Mai mult decât atât, aceasta este singura formă de implicare în muncă care aduce satisfacţii şi împlinire pe termen lung. Aceasta este pasiunea, aceasta este vocaţia!