 Avem 3 vizitatori și niciun membru online |
2. Trebuinţe şi valoriEvaluare utilizator: / 0
Să ne amintim renumita piramidă a lui Maslow: nevoile fiziologice primare, de hrană, apă, adăpost sunt primele în ierarhie. La nivelul următor se manifestă nevoia de siguranţă şi securitate personală, unde includem şi nevoia de siguranţă financiară. Nevoile sociale şi de apartenenţă sunt urmate firesc de nevoia de recunoaştere socială. La ultimul nivel, în vârful piramidei, se află autorealizarea şi dezvoltarea personală, nevoie pe care suntem capabili să o exprimăm doar dacă la nivelurile precedente nevoile sunt împlinite.
Desigur, o analiză mai atentă identifică şi alte nevoi, care decurg sau nu din cele cinci categorii descrise mai sus, proprii anumitor persoane: nevoia de creaţie, nevoia de echilibru interior, de împlinire, nevoia de a dobândi bunuri, nevoia de cunoaştere, nevoia de solicitudine, de solicitudine faţă de propria persoană, nevoia de exprimare a personalităţii, nevoia de comunicare sau nevoia de libertate. La celălalt pol se află nevoia de înjosire, nevoia de agresiune, nevoia de agresiune faţă de propria persoană, nevoia de dominare şi impunere, nevoia de exhibare, nevoia de sprijin, nevoia de evitare a blamului, nevoia de stimulare, nevoia de atenţie, nevoia de autosabotare, nevoia de a avea dreptate, nevoia de fi compătimit, nevoia de victimizare sau de compătimire, etc.
Alături de valorile personale, corola de graţie a lucrurilor de care ne pasă cu adevărat, izvorâtă din logica sau din intuiţia noastră profundă şi care în acelaşi timp ne orientează comportamentul şi acţiunea, trebuinţele şi nevoile, unele profund grefate în zone adânci ale psihicului, ne ghidează şi ele atitudinea şi comportamentul. Conştientizarea nu este uşoară, dar scopul nobil de a ieşi dintr-un tipar comportamental lipsit de beneficii, derivat din necesităţi inconştient exprimate, face meritoriu efortul de a recunoaşte, aproba sau dezaproba nevoi şi trebuinţe personale pe care ni le împlinim automatizat. Provenienţa lor este mai puţin importantă: copilăria, credinţe greşite sau concepţii învăţate. Importantă este hotărârea de a nu mai da frâu liber pornirii de a implinii nevoi şi trebuinţe nefolositoare, neconcordante cu cine suntem sau cu ceea ce dorim să devenim, de a respecta nevoile noastre genuine, care servesc valorilor şi dau glas frumuseţii noastre interioare şi exprimării noastre autentice, reflectate în atitudini şi comportamente pline de sens, ghidare şi autenticitate. |
