eXTReMe Tracker

Avem un vizitator și niciun membru online

Carte de colorat

PITICII GOSPODARI

Carte de colorat: PITICII GOSPODARI - adaptare dupa Alba ca Zapada si cei 7 pitici piticii gospodari  Casuta din padure. Coloreaza casuta piticilor. Casuta piticilor de colorat aLVA CA zAPADA SI CEI 7 PITICI DE COLORAT

PITICII GOSPODARI de colorat. Coloreaza Alba ca Zapada si cei 7 pitici. Bucurosul de colorat PITICII GOSPODARI Alba ca Zapada de colorat. Rusinosul de colorat PITICII GOSPODARI  -Piticul Hap Ciu de colorat. Alba ca zapada si cei 7pitici - adaptare

PITICII GOSPODARI  - Pitici de colorat - Somnorosul. Alba ca Zapada si cei 7 pitici. Somnorosul Morocanosul de colorat Adaptare dupa Alba ca Zapada si cei 7 pitici PITICII GOSPODARI  - Alba ca Zapada si cei 7 pitici de colorat. Pitici de colorat: Inteleptul

Motulica de colorat. PITICII GOSPODARI  - piticii bucurosi de colorat. Coloreaza piticii din Alba ca Zapada si cei 7 pitici Mutulica a primit de ziua lui un tort de la Alba ca Zapada

PITICII GOSPODARI  Alba ca Zapada si printul calare, de colorat. Coloreaza printul si Alba ca Zapada1 Mutulica suparar pentru ca Alba caZapada a plecat Mutulica indragostit!

PITICII DIN PĂDURE
- adaptare după Albă ca Zăpada şi cei 7 pitici -

În căsuţa din pădure trăiau cei 7 pitici gospodari. În timpul zilei munceau în pădure, iar seara când se întorceau acasă, se gospodăreau pentru a duce un trai bun. Şi cum fiecare pitic avea sarcina lui, erau cu toţii harnici şi mulţumiţi. Însă lipsea totuşi ceva: cât ţinea ziua, cei 7 pitici aproape că nu îşi vorbeau. Era prea multă tăcere în căsuţa lor, de parcă ar fi fost supăraţi.

Într-o zi, rătăcită prin pădure, Albă ca Zăpada a ajuns la casa piticilor. Piticii au invitat-o să locuiască în căsuţa lor. În fiecare dimineaţă, Albă ca Zăpada îi conducea şi le zâmbea când plecau la muncă în pădure şi îi aştepta când venea seara. Cât de bucuroşi erau piticii. Vorbeau întruna şi se sfătuiau ce să facă şi cum să îngrijească mai bine de casă.

Primul dintre pitici care a devenit mai vorbăreţ a fost Bucurosul. Era acum mai harnic ca niciodată. Spăla cu bucurie hainele pentru toţi piticii casei, astfel că fiecare pitic avea zilnic toate hainele curate.

După fiecare masă, Ruşinosul spăla cu grijă vasele şi le aşeza şterse la locul lor în dulap. Păstra în ordine toată vesela şi asigura aprovizionarea cămării. Soba era mereu curată, iar mâncarea era gustoasă şi hrănitoare. Rşinosul vorbea acum cu fiecare pitic şi întreba ce să pregătească pentru cină.

Hap Ciu era cel mai mare şi mai puternic dintre pitici. El tăia lemnele pentru foc. În căsuţa lor era cald şi mirosea a răşină şi a lemne tocmai tăiate. Când strănuta o dată cu putere, lemnele aproape că se crăpau singure.

Ştiţi cât de curată era acum casa piticilor? Somnorosul avea grijă să scoată din casă fiecare fir de praf. Mătura de zor în fiecare colţişor al casei. Şi în timp ce mătura, cânta şi se bucura. Aşa a aflat Somnorosul că măturatul nu era o treabă prea grea, ba chiar una foarte plăcută.

Singur în atelierul lui de tâmplărie, Morocănosul îmbina din scânduri un pat nou pentru Alba ca Zăpada. Zilele trecute a meşterit o masă mai mare, la care să se aşeze acum cu toţii. Parcă nu mai era chiar aşa de tăcut şi primea în atelierul său pe oricine avea timp să îi dea o mână de ajutor.

Şi pentru că era nevoie de multă apă într-o aşa gospodărie, Înţeleptul ştia cum să fie de ajutor. Căra toată ziua apă de la fântână pentru toate nevoile casei. Iar când cineva era însetat, aducea apă limpede de la îzvor. Iar Albă ca Zăpada avea cana ei, pe care înţeleptul o păstra mereu curată.

Doar Mutulică nu voia să facă nimic. Stătea toată ziua pe lângă Albă ca Zăpada, pentru că îi era foarte dragă. Chiar dacă Albă ca Zăpada îl certa din când în când, ba pentru că nu îşi făcea patul, ba pentru că nu îşi spăla mâinile, el încă o îndrăgea foarte mult. Mutulică era la fel de încăpăţânat ca înainte, dar era mult mai fericit.

Cât de mult s-au transformat piticii din pădure! Erau de nerecunoscut. Munceau de dimineaţa până seara şi nici unul nu se plângea. Vorbeau despre câte şi mai câte, iar viaţa lor devenise mult mai frumoasă. Şi câtă veselie era în inimile lor de când în căsuţă locuia şi Alba ca Zăpada.

Albă ca Zăpada era şi ea harnică. Se străduia să aducă câte o bucurie fiecărui pitic. Când Mutulică a împlinit 7 ani, Albă ca Zăpada i-a pregătit cel mai frumos şi mai gustos tort pe care piticii l-au avut vreodată.

Dar într-o bună zi, un prinţ trecu călare pe lângă casa piticilor. Când a văzut-o pe Albă ca Zăpada, atât de dragă i-a fost de îndată, încât a rugat-o să îl însoţească la palatul său, unde îi va deveni soţie. Şi aşa, Albă ca Zăpada şi-a luat rămas bun de la pitici şi le- a mulţumit pentru ospitalitatea lor.

Ce supărat a rămas Mutulică! Câteva zile a plâns întruna. Se uita în zare, gândindu-se dacă Albă ca Zăpada se va mai întoarce vreodată. Toţi ceilalţi pitici însă se bucurau că Albă ca Zăpada a ajuns în sfârşit în locul unde se cuvenea să fie. Dar mai erau ei oare vorbăreţi?

Pe cei 7 pitici îi putem găsi şi astăzi în căsuţa lor din pădure, harnici, bucuroşi şi vorbăreţi. Doar Mutulică nu îşi mai revine. De când Albă ca Zăpada a locuit în căsuţa lor, pare să nu îşi mai poată lua gândul de la ea.